Archive for February, 2009
Comentatorii fideli pe luna februarie
Feb 28th
Fiecare dintre ei au primit câte un spaţiu publicitar pe blog pentru toată luna viitoare. Ţin să reamintesc că pot promova proiecte, campanii sau orice alte site-uri, însă fără ca acestea să conţină caracter ilegal sau porn.
Aştept bannerele voastre pe mail! Nu uitaţi să comentaţi şi în luna ce urmează!
E copil, spunei să nu folosească tot ce prinde în mână
Feb 26th
De multe ori mă gândesc la viaţa mea de când era copil, cum mă jucam cu ţărână, cu maşinuţe şi cum ajungeam pe fiecare seară acasă plin de sânge; ba lovindu-mă la mână, ba la picior, ba cădeam cu bicicleta şi mă făceam praf de tot. Mă juleam pe coate, în genunchi, ba câteodată şi în frunte. Nu că mă jucam cu obiecte ascuţite, că în afară de nămol şi maşinuţe făcute din chibrite nu mai ştiam foarte multe, dar, copil fiind, ca toţi, de altfel, cădeam pe stradă, nici eu nu pot să-mi mai dau seama de ce. În fond, îmi plăcea să alerg.
Astea erau ocupaţiile mele, însă văd că acum, odată cu evoluţia omenirii, copii nu se mai joacă cu tractoraşe, motoraşe şi avioane. Acum ne jucăm cu armele de vânătoare ale părinţilor.
Dar cel mai mult mă doare când văd că părinţii sunt nepăsători. Ce mă face să cred asta? Simplul fapt că îşi lasă armele încărcate. Aşa au murit mulţi copii, despre care am citit azi în Evenimentul Zilei.
Ce credeţi, cine e de vină, copilul sau părintele?
Poliţia Română, încotro?
Feb 23rd
S-a întâmplat, acum o săptămână, ca Poliţia Română să oprească o ambulanţă, în care erau trei oameni suferind de arsuri de gradul I,II si III, din cauza unei reclamaţii banale făcute de “copilul“ a cărui maşină a fost lovită puţin când şoferul de pe ambulanţă a vrut să întoarcă.
Hai mă frate, tu ca poliţist îl crezi pe ăsta? Şi ce să faci, să te duci să opreşti ambulanţa? Rromânia e ţara tuturor posibilităţilor, clar, dar nu credeam că se poate ajunge aici.
După ce m-am mirat atâta timp de chestia asta, azi am văzut o ştire super tare. În afara faptului că s-a aflat cine a fost cuţitarul care s-a bătut sâmbătă seara cu bodyguarzii din Plaza România, am aflat că acesta era poliţist. M-am gândit puţin, apoi mai mult, dar apoi mi-am pus o întrebare scurtă: cum să angajezi ca poliţist un şef de clan? Şi din nou, Rromânia e ţara tuturor posibilităţilor.
Şi în altă ordine de idei, am citit acolo: “…interlopul a intrat în rândurile poliţiştilor prin faptul că…“. Interlop? Credeam că interlopii sunt altfel de oameni, nu cuţitari, bişniţari sau şefi de clanuri.
Ca urmare a celor spuse mai sus, România sau rromânia? Dar Poliţia Română unde va ajunge?
PS: Nu vreau să mai vorbesc de armele furate!
Să se scumpească, dracu, odată
Feb 22nd
Toţii afumaţii se plâng de scumpirea ţigărilor, că vezi doamne, autorităţile nu au consultat producătorii, că nu s-a realizat un studiu de impact şi etc., iar producătorii de ţigări se plâng că sunt trataţi ca şi chioşcul de pe colţ.
Să se scumpează, Dumnezeului, odată şi să se lase toţi fumătorii de distrusul plămânilor. Oameni buni, fumători în special, voi ştiţi cum se afumă şunca? Da, şunca aia de la ţară, pe care o face bunicul după ce a tăiat porcul. Ştiţi? Păi nu ştiţi, că dacă aţi şti, nu aţi mai fuma… Dar lasă că vă spun eu.
În primul rând îti trebuie o afumatoare si daca nu ai, poti sa faci in baie ! Fara un dispozitiv în care să pui şi carnea si focul (fumul) nu poti sa afumezi!!! Ca lemn, poti sa pui cam orice, dar e recomandat rumeguş! Dispozitivul de afumat e format din două părţi: partea de jos, unde se arde focul, şi partea de sus, unde se pune şunca. Se arde rumeguşul, fără flacără, iar tot fumul care iese afumă şunca până îi dă o culoare caracteristică şi îţi dai seama când e gata!
Aşa şi voi, trageţi fum în voi până când plămânii voştri ajung într-o stare de rahat şi nu mai puteţi alerga constant nici 50 de metri.
Şi că tot s-a ivit ocazia, doresc să aflu dacă cititorii mei sunt afumaţi.
[poll id="4"]
Boala pariurilor sportive
Feb 22nd
E o vorbă: “Nu te apuca, că pe urmă cu greu te mai laşi!” căreia îi dau foarte mare dreptate. Viaţa de parior începe fără să-ţi dai seama şi se termină când rămâi fără caşcaval în casă.
Majoritatea pariază din hobby, iar peste jumătate din banii câştigaţi îi investesc tot în pariuri. Alţii pariază din cauza situaţiei financiare, cu speranţa că aşa vor rezolva problema, însă norocul începătorului nu este de lungă durată.
Cei care pariază zilnic sau care trec zilnic pe la agenţiile de pariuri sunt pariorii adevăraţi. Fie că pariază sau nu, dacă trec în fiecare zi să vadă dacă le-au ieşit biletele sau să urmărească meciurile, sunt adevăraţi pariori. Despre aceştia vom vorbi în continuare.
Există unii pariori care descoperă acest “sport” în liceu. Încep uşor, prind experinţă, iar când ajung la 24-25 de ani, stau numai în împrumuturi. Nu câştigă de fiecare dată, dar nu se pot abţine. Pe timp de recesiune, se întâmpla ca prietenii de la care au împrumutat bani să nu le mai răspundă la telefon, crezând că le va cere bani din nou şi îi va înapoia cu întârziere. Ei sunt cei mai buni, dar nu vreau să ajung ca ei.
Din cauza asta, cu toate că nu am mai băgat un bilet de foarte mult timp, mâine pariez şi eu pe câteva meciuri că nu ştiu când se va mai ivi ocazia asta.
