Archive for May, 2009

Tocmai ce vorbeam ieri cu un tată al unui puşti de clasa a 8-a de la ţară despre profilele liceului ce-l va urma copilul său şi orele care se fac, despre profesori, despre cât de greu mi se pare mie la liceu şi altele, pentru a se orienta unde să-şi arunce copilul. I-am spus simplu că la bilingv se studiază intensiv şi că nu e de el. La matematică-informatică mai merge, la intensiv informatică nu prea e de el nici aici, că nu ştie decât să se joace pe calculator. Nu am descurajat pe nimeni, nici nu vreau să o fac, dar sunt realist şi nu am ce face.

După ce am pus în discuţie mai toate lucrurile (inclusiv că la bilingv merg toţi tocilarii), a mai rămas să facă o comparaţie între numărul de ore dintre matematică-informatică şi, bineînţeles, bilingv.

“-La bilingv câte ore de engleză se fac?”

“-4-5.”

“-La matematică-informatică?”

-”2.”

“-Dar ore de matematică?”

“-Păi 4 şi colo şi colo.”

Şi apoi am fost uimit de:

“-Gata! Mergem la bilingv!”

Toţi vrem să fim cei mai buni, dar nu ne gândim că în viaţă e greu să-ţi menţii poziţia de cel mai bun. Copilul tău vine dintr-un sat în care la teza unică s-a copiat după tablă. Crezi că peste tot e aşa? Engleză nu ştie, că dacă-l pui să se prezinte… Matematică a făcut cu profesorul ăsta care s-a dus la clasă pe principiul “-Azi ce probleme să le mai dau ca să ştie să le facă :( ?!” Ce dracu bă!

Baftă la toceală în clasa a noua! Dacă dă Dumnezeu să ai norocul să intri cu media 9.51 la bilingv, aş vrea să văd dacă rezişti pe primul semestru şi dacă mai ieşi din casă.

Dacă de scris scriu mai rar, măcar un cinefil amator să fiu, că deh, trebuie cumva să-mi pierd timpul pe calculator. După Fast and Furious 4, Cranck 2, 12 Rounds şi Ong Bak 1, urma să văd Ong Bak 2. Aveam de făcut curat după care vroiam neapărat să-l văd, ca să fie seria celor două filme completă. Tocmai ce vine un tovarăş să mă întrebe ce mai fac, că el s-a plictisit că nu are ce face. Ce mă gândesc, “hai mă amărâtule vino să vedem un film că sunt singur acasă şi mă plictisesc şi eu, too”. (Da, ştiu! Dacă ar fi venit vreo fată pe la mine atunci… Şi aveam şi frişcă în frigider).

Dau drumu la film, începutul îmi place şi stau în suspans să văd ce se mai întâmplă. (Filmul în general a fost mai bun decât cel din 2003 şi vi-l recomand). El, my tovarăş, îi voi zice în continuare el, a fost genul de om manierat (de unde!?) care nu vorbeşte doar atunci când e întrebat. Dacă nu îi ziceam eu ceva, el nici că scotea vreo vorbă. Vedem filmu în continuare. Îmi arunc într-un moment de plictiseală privirea către el şi ce să vezi. Rămân prost. Avea ochii umflaţi ca după o sâmbătă seara la discotecă. Mai avea puţin şi pica de somn ce îi era. Şi punctul culminant. De ce oare nu zicea să plece acasă!? Că ru tot nu m-am prins. Eu nu mai ştiu ce  să-mi imaginez, dar vă întreb pe voi, dacă eu nu i-am zis “bă stai aici!” atunci de ce mama mamilor lui nu a plecat dacă a văzut că îi era somn?

Hmm….