Să zicem că prietenul nostru Nelu, un copilandru de 16 ani, bun conducător auto pe de altă parte, mai are un amic mai mare decât el cu 3 ani. Să zicem că îl chema Ilie. Nu avea permis, dar avea un tată cu un Passat şi o Dacie. Odată se gândesc ei doi să dea o tură prin oraş, printre blocuri, cu Dacia.

Ilie: Nu-i fraieru de tata acasă, hai să ne plimbăm că nu bagă de seamă!

Şi plecară. La volan era Nelu. A luat-o printre blocuri, pe un drum pe care abia avea loc o maşină, ca să nu dea bot-în-bot cu miliţia. Toate bune până când ajunge într-o intersecţie în ” T ” şi trebuie să lase prioritate de dreapta. În faţa nu avea cum să o ia că era altă maşină, iar singura soluţie era să dea cu spatele. Pe lângă faptul că era să o facă praf, scoate maşina pe drumul principal, o parchează de zici că e aruncată cu lopata şi aşteaptă să se elibereze drumul deintre blocuri.

De unde nu te puteai gândi niciodată apare deodată Poliţia.

Teoretic

Teoretic te vede că te chinui să pleci cu maşina de pe loc şi îţi face semn să treci mai repede. Tu răsufli uşurat şi te duci cât poţi de repede acasă.

Practic

Dar practic îţi face semn să tragi pe dreapta şi tu nu ştii ce să faci. Să fugi sau să-l suni pe fraieru ăla de mai sus căruia îi zici acum tăticule.

Despre diferenţa dintre practic şi teoretic puteţi citi pe blogul lui Cabral. Am scris articolul ăsta după ce am visat că am primit dosar penal.