Viaţa la ţară

De când lumea şi Pământul, pentru noi, ţăranii umili ai acestui minunat loc, este o mare satisfacţie să ne lăudăm cultura ce o deţinem şi producţia ce are să vină în urma ei. Orice ţăran are în mica sa grădină plantaţii de roşii, castraveţi, ceapă şi usturoi, sau cum s-ar spune “de-ale gurii”, iar pe lângă acestea se mai pot găsi uneori cartofi, viţă de vie sau pomi fructiferi.

Înainte vreme, când nu se auzise de insecticide, pesticide, tablete pentru rozătoare sau stimulanţi de creştere, omul avea producţie doar de la Dumnezeu. Anul ăsta poate avea mere frumoase, cărnoase, dar poate în alt an erau pline de omizi şi viermi. Astăzi nu prea mai e cum vrea Domnul; dacă am văzut o frunză puţin pălită ştim din ce cauză e şi pomii urmează imediat a fi stropiţi. Şi nu numai pomii, toată cultura. Stropim cartofii şi vinetele de două ori pe an pentru a ne feri de gândacii de colorado, punem pastile în pământ pentru rozătoare, stropim ceapa şi prazul pentru a nu fi atacate de coropişniţe şi “udăm” castraveţii şi roşile cu soluţie de mană. Şi pentru a face fructe cât mai bune pomii urmează a fi altoiţi.

Nu are rost să intru prea mult în acest subiect, se găsesc destule detalii pe google sau în cărţi specifice. Astăzi am altoit şi eu câţiva puieţi, iar în continuare vă las pe voi să admiraţi singurei splendoara acestora. Pentru că o poză face cât o mie de cuvinte aveţi ataşate mai departe două fotografii urmate de un slideshow: