Blog si Blogosfera

Există o explicaţiune

Întotdeauna există una. Nu am onoare şi respect faţă de mine, nu am demnitate şi nu sunt ambiţios. Dar poate e mai bine aşa cum sunt. Nu am putut să duc la bun sfârşit provocarea cu un articol pe zi, dar mă bucur că am încercat.

M-am oprit sâmbătă, nu am mai avut benzină. Am fost plecat toată ziua de acasă, cu plocon, vroba-ceea, iar seara la 8 nu am fost prea în stare să scriu ceva. Şi am zis mai bine aşa. Din toate articolele pe care le-am scris în perioada provocării, ca să zic în felul ăsta, au fost marea lor majoritate nişte bălării. Luaţi-le ca exemplu pe toate. Duminică nu am scris că n-am vrut.

Pentru cine nu ştie, “Un post pe zi timp de o lună” a fost o provocare în care eu şi Tibi ne pusesem în gând să fim zei. Pământenii nu sunt zei şi Tibi s-a oprit la a patra zi.

Până una-alta, o să scriu când am chef pe blogul personal şi o să mă ocup mai mult de proiecte, sau alte site-uri. Sănătate!

Cum te caracterizează culorile blogului

  • NEGRU înseamnă seriozitate, întuneric, mister şi secret.
  • ALBASTRU înseamnă încredere, succes, seriozitate, calm, putere şi profesionalism. (corect!)
  • MARO înseamnă natură, primitivitate şi simplitate.
  • VERDE înseamnă bani, natură, animale, sănătate, vindecare, viaţă şi armonie.
  • GRI înseamnă neutralitate şi indiferenţă.
  • PORTOCALIU înseamnă confort, creativitate, celebrare, distracţie, tinereţe şi accesibilitate.
  • ROZ înseamnă moliciune, dulceaţă, inocenţă, tinereţe şi sensibilitate.
  • VIOLET înseamnă justiţie, ambiguitate, incertitudine, lux, fantezie şi vise.
  • ROŞU înseamnă dragoste, pasiune, pericol, avertizare, excitare, produse alimentare, impuls, actiune şi aventura.
  • ALB înseamnă inocenţă, puritate, curăţenie şi simplitate.
  • GALBEN înseamnă curiozitate, veselie şi distracţii.

de aici.

Profesionalism curat!

Îmi citeam feed-ul acum o zi, sau două, şi găsesc “Video: Gigi Becali imitat în avion”. Intru pe gsp şi apoi de acolo pe youtube către clip. Mai uimit decât de becali şi toţi ţăranii care îi imită râsul am fost de cel care filmase. Din simpla cauză că e din Roşiori şi are blog. Aşa zisul Sandu Marian, nu-l cunosc prea bine, a fost în avion cu gigi şi a filmat. Era bucuros că televiziunile au preluat clipul lui.

De pe youtube am intrat la el pe blog. I-am făcut Bouce Rate de peste 90%. (Adică am stat puţin, foarte puţin). De ce? Pentru că blogul mi s-a părut prea aiurea, scris de cineva cu prea mult timp liber, ştiu cititorii la ce mă refer.

Un mesaj pentru Marian, poţi să scrii şi tu frumos pe blog? Nu vrei să ai o imagine bună? Atunci mai lucrează la ea!

Şi încă ceva, te consideri blogger?

Later edit:

Ce nu-mi place la tine şi blogul tău:

  • tema. Are rost să spun mai multe?
  • conţinutul. Zici că susţii campania “Noi scriem româneşte”. Atunci de ce scrii aşa cum scrii? Dar ce zic conţinut, youtube mai bine.
  • elemente din sidebar. Total aiurea. Şi aşa că se încarcă pagina în 30 de secunde de la clipuri cu miss piranda, mai trebuie să se încarce şi de la vizite, zile rămase şi restul?

De aia zic că eşti profesionist!

Un articol interesant în drafts

Azi nu am articol (ba aş avea, dar nu vreau să-l stric la ora asta), însă ţin să anunţ un lucru. Pregătesc în drafts un articol despre colegii mei. Toţi. Câteva cuvinte despre fiecare. Şi nu scriu oarecum, ci cu scopul de a-mi aduce aminte de ei peste câţiva ani. Şi dacă ar fi cum gândesc eu, o să-l public la sfârşitul anului şcolar. Iar în clasa a 12-a o să scriu un altul, tot despre ei, şi o să fac diferenţa. De ce? Pentru că vreau să aflu din jurnalul meu despre colegii mei şi despre viaţa din liceu.

Până la sfârşitul anului o să completez cu tot ce ştiu şi aflu despre ei, aşa că dacă vreunul citeşte rândurile astea vreau să afle că va trebui să scrie şi el despre mine într-un comentariu, dar nu acum, ci la momentul respectiv.

Diferenţa dintre un blog şi un ziar

Din proprie experienţă vă spun că ştiu foarte bine cum e să împarţi ziare la lume şi ştiu foarte bine cum e să fii poştaş (dar asta e altă poveste). Apropo, n-aţi vrea să aflaţi cum e să fii poştaş iarna! Cine mă cunoaşte ştie două lucruri depsre mine. Sau unul. Primul ar fi că mama e poştăriţă şi al doilea e că o ajut cu împărţitul ziarelor. Cel puţin de trei ori pe sătămână împart ziare, iar vara se întâmplă să fac lucrul ăsta şi zilnic.

Aşa, aţi aflat destule, acum să trecem la subiect. Când mergeam pe bicicletă, mai bine spus pe lângă că era la deal, mă gândeam. Nu ştiu vreun om care să stea fără să gândească. Şi mă gândeam la calculatorul care mă aşteaptă acasă. Mă gândeam la bloguri şi la ziare, lucruri din viaţa mea. Şi mi-am dat seama de ceva.

Şi blogul şi ziarul poţi să-l citeşti online, dar poţi să te abonezi şi să primeşti articolele acasă. Spre ruşinea mea, nu ştiu cât costă abonamentul la un ziar, oricum nu cred că depăşeşte 30 de lei. E, COSTĂ, asta e treaba. La bloguri nu costă nimic. Apeşi pe iconiţa cu feed, te abonezi folosind google reader şi citeşti articolele “acasă”.

Asta e diferenţa, LA NOI ABONAREA E GRATIS!!