Blogul lui Madalin

PREZENTAREA - POARTA VIETII SOCIALE
Pot sa va prezint? Da, dar corect! Toata lumea doreste sa-si faca noi relatii, sa-si largeasca cercul de cunostinte. Nimeni nu poate s-o faca fara a fi prezentat, chiar daca este o presoana care se bucura de notorietate publica. Daca vreti sa nu faceti gafe pe care societatea le sanctioneaza imediat, incepeti prin a va insusi citeva reguli elementare.
Se prezinta barbatul, femeii; cel mai tinar, celui mai in virsta; inferiorul, superiorului; subordonatul, sefului; - intr-un cuvint rangul inferior, celui superior. Prin urmare, este incorect sa-l prezinti pe domnul director unui functionar, sau pe o doamna aceluiasi, cu exceptia citorva cazuri pecare le vom mentiona mai departe. Sa vedem acum cum decurge prezentarea. Domnul X, un tinar ziarist , in virsta de 30 de ani este invitat undeva, in acelasi timp cu domnul Y, director de editura, filozof bine cunoscut. Dupa cina, domnul X, il roaga pe prietenul sau domnul Z sa- l prezinte cu prima ocazie domnului Y. Sa-l prezinte, deoarece domnul X este si mai tinar si mai putin important decit celebrul scriitor. Momentul asteptat se iveste. Intovarasit de prietenul sau domnul Z, se indreapta catre domnul Y care tocmai a ramas singur si-i spune acestuia: “Domnule director, imi permiteti sa vi-l prezint pe prietenul meu domnul X? Domnul X, domnul Y”. Formula de prezentare este insotita de o miscare abia schitata a corpului catre persoana nominalizata. Cele doua persoane astfel prezentate, se inclina una spre cealalta, domnul X cu o nuanta de respect mai marcata decit domnul Y. Acesta, aproape in acelasi timp, ii intinde mina domnului X care o stringe imediat. Aceste doua persoane au fost prezentate. Ele se cunosc, exista una pentru cealalta si marcheaza nasterea relatiilor lor sociale prin schimbul citorva cuvinte. Analizind aceasta prezentare, putem sa formulam citeva reguli de baza:

1. Domnul X, tinar scriitor, trebuie prezentat celebrei personalitati care este domnul Y si nu invers, deci dupa regula inferiorul, superiorului.

2. In absenta stapinului casei, un prieten intim poate deveni cel care face prezentarile.

3. O reverenta , o inclinare, insotesc prezentarea, dupa care urmeaza stringerea de mina si numai apoi se incepe o conversatie. Cei doi domni se cunosc acum si prezentarile le-au dat dreptul sa aiba relatii mondene, ceea ce, dupa regulile stricte ale politetii, nu era posibil inainte.

Curios? Citeşte mai departe…

Salutul - Mod de comunicare între oameni

În viaţa tribală oamenii strigau sau făceau semne pentru a-i feri pe ceilalţi de un pericol sau pentru a-şi anunţa semenii că au găsit hrană. Dar, ca multe lucruri care la origine au fost vitale, salutul a devenit un simbol. Însă, chiar şi astăzi se impune un anume ceremonial care ridică multe probleme. Să ştii să saluţi este, într-adevăr, dovada că ştii să respecţi uzanţele. Salutul este prima manifestare de curtoazie cu care întâmpini pe cineva. Deşi formulele de salut sunt vechi de când lumea, salutul în sine are mimica, poziţia corpului, ţinuta, o infinitate de nuanţe care-i modifică sau îi completează sensul. Un simplu salut poate demonstra cuiva, de pildă, în ce măsură îl stimezi, cu condiţia să mai adaugi încă un mic gest. Orice salut este o formă de politeţe, dar nu implică acelaşi grad de cordialitate. Ştim cât de greu este să-i faci pe copii să salute pe cineva. Cei mici îşi îmbrăţişează mama de cîte ori o văd, pentru a-şi dovedi dragostea. Curios? Citeşte mai departe…

Să  fim exigenţi  cu noi înşine

Poţi să placi persoanelor pe care le întâlneşti, să ai succes după succes, să uluieşti lumea cu inteligenţa ta, dar toate aceste calităţi “sociale” nu-ţi permit totuşi să fii îngăduitor cu propriile tale defecte. Căci acel “cunoaşte-te pe tine însuţi”, celebrul epigraf gravat pe templul lui Apollo din Delphi, este un sfat demn de urmat cu toate că e un examen, dintre cele mai severe, la care trebuie să te supui permanent. Multe conflicte ar putea fi evitate, dacă  în momentul declanşării lor ne-am întreba pe noi înşine nu cumva greşim? Să recunoaştem că suntem mult mai indulgenţi faţă de noi decât faţă de alţii. Este, desigur, o înclinaţie natural-umană, dar asta înseamnă oare că trebuie să i ne supunem, acestei slăbiciuni, fără să încercăm să luptăm împotriva ei? Vedem aproape întotdeauna paiul din ochiul altuia în locul birnei din ochiul nostru.. Dacă am fi lucizi, dacă ne-am analiza cu obiectivitate, viaţa ar fi mai uşoară pentru toţi.

În orice caz, nu există două feluri de bune  maniere: unele aplicabile în societate şi altele acasă. Este suficient să ne impunem să fim politicoşi faţă de familie la fel cum suntem faţă de străini. Numai astfel vom fi respectaţi şi viaţa în intimitate va deveni agreabilă. Ceea ce nu înseamna că trebuie să Curios? Citeşte mai departe…

Formele de manifestare ale politeţii pot să difere de la o ţară la alta, dar şi de la o epocă la alta, în funcţie de mediul social şi de împrejurări. Esenţial este însa CODUL ONOAREI care a făcut, la origine, din vânatorul erei paleolitice un om de societate, ari din femeia lui, acoperită cu păr, ceea ce se cheamă o doamnă. Omul de onoare îşi respectă cu sfinţenie cuvântul dat, are principii ferme, nobleţe sufletească, respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi, este blând şi răbdător. Un astfel de om, în sensul deplin al cuvântului este agreat de toată lumea. Nu întâmplător un om manierat era acela pe care francezii îl numeau “l’honnete homme”, cinstit. În zilele noastre, îl denumim în mod curent “un gentleman” sau, pur şi simplu, “un  domn”. Ce este un gentleman? Există mai multe accepţii ale cuvântului, dar toate uşor ironice, un gentleman fiind acel domn care apucă zahărul cu cleştişorul, chiar dacă este singur la masă, cel care, intrând într-o baie unde se află o femeie goală, se retrage spunând: Pardon  domnule!… Un gentleman mai este, în fine, acel Curios? Citeşte mai departe…

Odată cu începutul existenţei sale sociale, umanitatea a impus norme de comportament în toate domeniile esenţiale ale vieţii: hrana şi îmbrăcămintea, relaţiile dintre sexe, relaţiile dintre inferiori şi superiori, corespondenţa, primirea oaspeţilor etc. Comportamentul prescris în aceste ocazii a fost codificat în reguli precise; iar a nu le respecta însemnă a te exclude din categoria ta socială. În toate timpurile, în toate tipurile de grupuri umane, politeţea a fost indispensabilă traiului în comun, chiar dacă obiceiurile difereau de la o ţară la alta. De exemplu, în Germania nu se mai Curios? Citeşte mai departe…