Cine sunt eu?

Cristea Mădălin mă numesc, respir aerul României din 7 martie 1993, iar momentan sunt elev al Colegiului Naţional Anastasescu din municipiul Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman. Sunt brunet, am ochi căprui, 1.86 înălţime şi sunt (destul de) suplu.

Citate ce mă caracterizează:

  • Marile dureri sunt mute.
  • Omul care sufera cu adevarat nu-si etaleaza lacrimile si nu-si afiseaza durerea.
  • Daca chiar doresti ceva în aceasta viata trebuie sa muncesti pentru a obtine acel lucru.
  • Nimeni nu poate minti, nimeni nu poate ascunde ceva…atunci cand se uita direct in ochii unei persoane.
  • Trei lucruri arata caracterul unui om: cartile, prietenii si cadourile.
  • Tot ce e bine e greu de facut. Sa mori e usor, sa pierzi e usor, sa trisezi e usor, sa fii mediocru e usor. Evita lucrurile usor de infaptuit.
  • Cel mai mare obstacol în calea succesului este frica de esec.
  • Prietenia sfârşeşte acolo unde începe neîncrederea.
  • Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri.
  • Lacrimile sunt cuvintele pe care inima nu le poate exprima.

De ce m-am apucat de blogging?

De când m-am cunoscut cu internetul am vrut să-mi creez o comunitate, o lume a mea, o lume cu care să pot discuta anumite idei. Primele mele site-uri au fost pe cabanova, piczo, go.ro şi altele de acest gen. Prima tentativă de blogging am avut-o acum doi ani, însă nu a ţinut din cauză că nu ştiam aproape nimic despre bloguri. Acum un an am câştigat un concurs de comentarii pe blogul unui băiat. De atunci a început adevărata viaţă de blogger. Faptul că am câştigat un banal stick de memorie m-a făcut să vreau mai mult. Vroiam să organizez şi eu concursuri şi să ofer premii. Vroiam să-mi spun şi eu părerea despre anumite produse, vroiam să povestesc întâmplări din viaţă, vroiam să scriu. Vroiam un blog. Neapărat. Aşa că mi-am creat unul gratuit pe wordpress.com. Iar de atunci am tot scris…

“E o mare primejdie să ajungi a fi mulţumit de tine însuţi.”

Despre ce scriu aici?

Înainte scriam despre orice. Tot ce era “cul” în online-ul românesc. Însă, după multe articole citite şi multă informaţie primită, mi-am dat seama că spamul nu ajută. Nu prinde bine. Faptul că l-am avut ca idol pe blogatu m-a încetinit foarte mult. Când am reuşit să fac diferenţa dintre “bine şi rău” m-am axat doar pe anumite categorii, iar momentan nu scriu decât însemnări din viaţă, din online, din blogosferă şi uneori din România, ţara mea de suflet.