Blogosfera

Ieri am auzit un lucru bun despre mine şi blogul meu

Ieri am fost să mănânc o pizza cu un prieten, iar printre subiecte a venit şi vorba de online, de internet, în special de blog. Am auzit ceva care mă face mulţumit de blogul meu, de mine însuşi, iar acum îmi dau seama că nu am muncit atâta timp în zadar. Totul a fost cu un folos, şi uite, acum datorită blogului aud şi eu păreri bune despre mine. Sunt un copil care poate duce o frază până la capăt, iar asta spusă din gura unui om matur e extraordinar. Nu ştiu dacă vi s-a întâmplat, dar eu când am auzit că tatăl lui îmi citeşte toate articolele, nu mai ştiam cum să reacţionez, eram fascinat, nu am putut zice decât: -Să mori tu? Aşa e? . Uimitor Când am zis că mă citesc şi persoane de peste 30 de ani am zis la sigur, uite dovada.

Din viata

Eu ce să mai cred?

În primul rând vreau să-mi cer scuze faţă de cititori, n-am mai scris pentru că mi-am petrecut timpul liber cu băieţii (şi fetele), iar timp de calculator nam mai avut deloc. Am avut un program, cu toate că nu se poate numi program, foarte încărcat; şcoală, fotbal, masă, somn Sper să-mi acceptaţi scuzele.

Povestea a început de când clasa a noua prindea rădăcini, chiar de la Examenul pentru Intensiv Info. Nu cunoşteam eu foarte mulţi copii, dar cu câţiva mă salutam şi mă cunoşteam. Am văzut că e ceva suspect, dar ce să fac? Am tăcut şi am mers mai departe. Când s-au afişat rezultatele, eu eram în clasă cu un văr şi cu naşămea. Nu mă deranja cu nimic, foarte bine, concurenţă, asta vroiam. Dar ea nu prea vroia, nici măcar să fim în aceeaşi clasă, cred. O zi vorbea frumos, o săptămână nu zicea nimic, două zile zicea Bună!, următoarele două săptămâni nu zicea nimic, evita, o zi mă duşmănea, îmi zicea tot felul de lucruri, eu tăceam, că doar eram rudă, nu mă puteam coborî atât de jos, alte trei săptămâni iar nimic şi aşa am ajuns în luna a şaptea de liceu, în acelaşi ritm. Am tăcut din gură până acum, dar când văd că le mai bagă şi altora strâmbe în cap nu suport, dar mă abţin, pentru că îi respect părinţii, sunt nişte oameni de treabă şi nu vreau să aibă o părere proastă despre mine. Tac, tac, tac! Nu zic nimic, nu o să zic! Dar ziceţi-mi voi ce să cred? Duşmănie, ură, invidie, ce e asta?

Ce mă enervează cel mai mult e că suntem rude

Din .ro, Din viata, Stiri

Reorganizare MAI. Oare chiar trebuie să distrugem tot?

Încă odată s-a dovedit că în România primează interesele politice în faţa nevoilor curente şi concrete. Atunci când distrugi în 5 minute ceea ce s-a construit cu sudoare şi sacrificiu în 6 ani, nu meriţi respect. Atunci când ai un copil pe care l-ai crescut, l-ai educat, l-ai facut olimpic şi îl dai spre adopţie unei familii de ţigani, fără nicio remuşcare, nu meriţi să priveşti în ochi acelui copil.
Aţi inteles bine: ACVILA TRECE LA JANDARMI. Orgoliile unora sunt satisfăcute, mai ales ca iau de-a gata ceea ce unii au construit de-a lungul timpului.

Oameni buni, cum credeţi că se simte un om care 6 ani a scos bani din buzunar ca să îşi asigure o pregătire care tinde către perfecţiune. Cum se simte un om care venea la serviciu din placere şi mai avea restanţe la concediu, numai din motivul că nu a simţit nevoia să se odihneasca, iar acum e pe cale să cadă în groapa cu lei.

Profesionalismul celor de la Acvila a fost confirmat printr-o Directivă a Consiliului Europei de anul trecut, care îi recunoştea drept cei mai buni din România.

Poate sunt pătimaş. Dar durerea e prea mare. Vorbele sunt de prisos şi nu le mai găsesc. Nu îmi pare rau de dedicarea pe care am acordat-o meseriei. Am făcut-o din proprie voinţă şi pentru ceva ce a meritat atâta cât a fost. Nu cred că voi mai putea sa investesc atâta suflet pentru ceva ăn viitor, scrie unul dintre membri Acvila pe site-ul semperfidelis.ro .

Acvila nu numai ca este o echipă, ea este o familie, o familie a unor oameni care au pus pe primul loc satisfactia profesionala şi a lucrului bine înfăptuit. Ce păcat că sunt foarte puţini care pot înţelege ce înseamna Onoare, Dăruire şi mai ales SUFLET!, scrie un altul.

Nu e vorba despre nicio revoltă, despre nicio demisie, este vorba despre competenţa şi atribuţiile unităţii, care nu îşi găsesc locul în cadrul jandarmeriei, despre profesionalismul oamenilor, despre pregătirea acestora, despre atribuţiile unităţii în cadrul Uniunii Europene, prin decizia luata, prin decizia 2008/614/jai, care confera acesteia atribuţii pe intreg teritoriul Uniunii Europene. Este vorba despre reforma luată de către MAI în folosul cetăţeanului, care nu a facut altceva decât să transfere nişte fonduri care erau alocate ministerului către jandarmerie: Atunci unde este reducerea costurilor de la buget in folosul cetateanului?. S-a luat o unitate specială din stradă care aparţinea cetăţeanului şi a fost băgată într-o cazarmă. De menţionat că jandarmeria nu are atribuţii conform statului ACVILA. Oameni buni, ce-aţi facut? Aţi trimis o unitate de elita ce aparţinea cetăţeanului în slujba altor interese?

Nu e vorba de 40 de oameni din cadrul ACVILA, care oricum ei tot acelasi salariu îl vor lua, indiferent unde s-ar duce în cadrul ministerului, ci e vorba despre unitatea în sine, este vorba despre atribuţiile şi competenţa acestei unităţi, despre modul în care ea putea să ajute toate celelalte structuri ale acestui minister, despre faptul cum putea să ajute cetăţeanul de rând sau cel putin despre ce o sa urmeze în această perioada de criză.

Vezi toate jafurile care se intampla la bănci şi ce se poate întampla dacă un lucrător al ministerului de interne nu are pregătirea necesară? Ceva corect, profesional, se creeaza la suprafaţă, la vedere, pe timp îndelungat, vezi cei 6 ani trecuti? Tot ce s-a creat în 6 ani la sufrafaţă, se destramă, se dărâmă în 5 minute pe ascuns.

Începând de azi ACVILA a murit, dar spiritul ei va trăi prin noi şi, poate într-o zi, vom putea să mişcăm elefanţii din locurile lor şi să-i trimitem către cimitirele unde le e locul. Poate într-o zi în acest sistem se va putea promova pe merite şi nu pe baza nepotismelor şi al intereselor politice.

ACVILA, TE VOM IUBI MEREU SI NU TE VOM UITA NICIODATA!

Stiri

Ţineţi post şi mâncaţi sănătos, eco-fiţoşilor!

Sincer să fiu, nu ştiu foarte multe despre Postul Mare. Ştiu doar că a început ieri. Aşa că aş vrea să vorbesc puţin despre alimentele care se găsesc în perioada asta pe rafturile supermarketurilor.

Dăm o tură prin Penny Market, facem drifturi cu căruciorul, iar în final ne uităm şi prin rafturi. Mâncărurile de post se găsesc peste tot. Aşa e, cremvurştii, salamul, cârnaţii, pateul, ciocolata, dulceaţa, toate se fac şi fără lapte, carne sau ouă. Interesant este că afacerea cu mâncărurile de post s-a dezvoltat încet, dar sigur şi iată că acum rafturile sunt pline, în special de soia, care este la mare căutare.

Mai găsim prin rafturi mâncăruri sănătoase, pentru eco. Nu ştiu de ce cred toţi că prostiile astea sunt sănătoase, că eu când am aruncat o privire pe etichetă, am găsit aceleaşi E-uri ca pe celelalte produse. Da, coloranţi, antioxidanţi, substanţe de gelifiere, carmin sau azotit de sodiu, dar astea sunt denumirile ştinţifice în caz că nu ştiaţi.

La urma urmei, voi ce mâncaţi în timpul postului?

Fara categorie

Nu fac eu cinste des, dar şi când fac

Pe sistemul Nu beau, nu fumez, ma scol la 6 in fiecare zi, ma culc la 10, nu-mi insel nevasta. da si cand ies din puscarie

Azi a fost o zi mare, fără şcoală, fără probleme, doar petrecere şi zâmbete. Nu vă spun ce e azi, vreau doar să precizez că în următoarele 5 zile voi zâmbi indiferent de ce se va întâmpla. Aşa că, fie vreme bună, fie vreme rea, eu voi sta în banca mea, adică cu boticu pe labe, cuminte, ca să nu fac vreo prostie.

Un singur lucru mi-a stricat ziua. Un nesimţit (a se citi văr). Nu vreau să dau detalii doar să ştie şi el că e cel mai mare nesimţit.

În rest numai bine, mi-am văzut de ale mele, iar mâine o luăm de la capăt.

Din .com, Din .ro

O metodă simplă împotriva căderii părului

Şi vine o tipă şi-i zice unei alteia care se tot plângea că îi cade părul:

Varianta I
-De când soţul dă pedală, părul meu e mai sănătos ca niciodată! De când bagă vaporu-n port, părul meu e mai mătăsos, mai solid, pierd din ce în ce mai puţine fire de păr de când eu şi soţul meu ducem mai des pionierul la ecluză!

Varianta II

De când soţul îşi lasă ratonul la veveriţă, părul meu e mai sănătos ca niciodată. De când îşi coboară moşun beci, părul meu e mai mătăsos, mai solid, pierd din ce în ce mai putine fire de păr de când eu şi soţul meu dresăm maimuţa!

Varianta III
De când soţul dă la creţe, părul meu e mai sănătos ca niciodată. De când dă can oala cu sarmale,părul meu e mai mătăsos, mai solid, pierd din ce în ce mai puţine fire de păr de când eu şi soţul meu ducem bălosul la neagră!

Replicile astea sunt chiar geniale, dar bine că CNA-ul nu a acceptat aşa ceva pe micile ecrane. Era vorba despre o reclamă la un medicament, dar interpretarea cu femeile e făcute de mine. Foarte tare.

Acum ziceţi voi, nu-i genial? România sau rromânia?

Din .ro, Din viata

Duduie, duduie, v-a căzut umbrela!

Mergeam liniştit pe stradă, prin aglomeraţia mare care era în centrul oraşului, de parcă însă Cleopatra îi adunase pe toţi oamenii buni, fiecare îndreptându-şi paşii repezi când la stânga, când la dreapta, de nici ei nu cred că ştiau cu siguranţă unde vroiau să ajungă. În repeazeala în care mă aflam şi eu şi din grabire să ajung la serviciu, mă lovesc fără să vreau de o domnişoară drăguţă, frumoasă domnle, ca stele de pe cer, iar acesteia îi scapă ceva pe jos. Eram foarte grăbit, ba chiar în întârziere şi ştiam că dacă nu ajung la timp, şeful o să mă concedieze şi nu am stat nici măcar să întorc capul să văd ce a căzut, dar mite să mă opresc să o ajut şi să-mi cer scuze Mi-am văzut liniştit de drum, supărat totuşi, dar nu fac mai mult de 10 paşi că aud o bătrânică ţipând:

-Duduie, duduie, v-a căzut umbrela!

La care eu mă liniştesc şi îmi văd mai departe de drum, tot grăbit. La urma urmei, nici nu am văzut ce umbrelă avea domnişoara, nici scuze nu i-am cerut, nici cunoştiinţă nu am făcut, că tot m-a dat şeful  afară.

Din viata

Ce zi frumoasă

În sfârşit a ieşit soarele şi totul e frumos, natural. Dacă şi pomii erau înfloriţi şi păsărele ciripeau în ei era cea mai frumoasă zi de primăvară.

Azi a fost şi ziua mea de naştere, că sigur nu ştiaţi, iar urările au început să vină de pe la ora trei, dimineaţa. Daaa, am adormit ascultând muzică şi cu căştile în urechi nu aveam cum să nu mă trezesc. De dimineaţă am luat masa, am stat puţin, iar apoi m-au sunat băieţii să ieşim la un fotbal/tenis de picior. Cu ocazia asta a trebuit să caut pantalonii scurţi că nu se mai putea Frumos, ce să mai

Acum acasă, plictisit ca întotdeauna şi supărat că Dinamo nu joacă bine.

Din .com, Din .ro, Stiri

Învăţământul din România continuă să lase de dorit

De ce şcoală se mai face acum nici nu vreau să îmi amintesc; am avut intenţia să mai scriu despre subiectul ăsta, despre profesorii care nu vin la ore, despre timpul în care poţi să joci poker sau macao în locul orelor, despre neglijenţa din partea elevilor, dar mai mult din partea profesorilor, însă de fiecare dată m-am abţinut, nu am vrut să fac Ministerul Educaţiei de râs, nu că aş fi eu cine ştie ce în ţara asta, dar aşa, la ficsonomia obrazului.

Şi pentru că nu era de ajuns ce s-a făcut până acum, de exemplu introducerea tezelor unice în locul examenului de capacitate, subiect despre care o să vorbesc cât de curând, ministrul educaţiei Ecaterina Andronescu are nişte idei să te caci în ele de bune ce sunt. Doamna ministru vrea să reducă orele de sport şi de limbi străine din orarul unui elev. Păcat de elevi, halal ţară. Mulţi renunţă la orele de sport, în special în şcoala generală, în favoarea matematicii şi a limbii române. Ce vreţi? Să faceţi genii din rahaţi? Hoo cu tata. Eu ştiu că ai nevoie de matematică în viaţă, dar şi de sport ai nevoie. Serios acum, uite de exemplu Irina Loghin, face jogging în fiecare dimineaţă şi se menţine în formă, iar acum nu poţi zice că are 70 de ani. Un exemplu pentru care sportul e necesar în viaţă.

Iar cu reducere orelor de limbi străine sunt în total dezacord cu doamna cati. Dânsa nu ştie că în ţara asta eşti un căcat cu ochi dacă nu cunoşti cel puţin două limbi străine? Mai multe nu vreau să vorbesc, doar că România nu mai e ce-a fost

Eu am 7 ore zilnic şi nu mă plâng că vin frânt acasă în zilele în care se fac ore. Rezist. Dar să scoţi orele de sport şi cele de limbi străine e chiar o tâmpenie. Eu  aştept în fiecare luni şi miercuri ora de sport ca să alerg puţin, să mă relaxez, iar limba de engleză e ca şi un spaţiu unde meditez, unde chiar vreau să învăţ; la franceză am o babă sclerozată care bate copii şi nu vreau să mint că-mi place.

Halal ţară, halal conducători.