Există aşa ceva?
Feb 3rd
În timp ce citeam Martin Page – M-am hotărât să devin prost, pe la începutul lucrării am aflat ceva nou. Nu ştiam că există cursuri despre sinucidere care să te înveţe cum să nu dai greş. Adică să te duci la cursuri ca la şcoală iar profesoara să te înveţe cum să te omori. Şi cum să te omori sigur. Mă rog, vă las să citiţi câteva rânduri ca să înţelegeţi mai bine:
— Avem un prieten nou în seara asta, spuse profesoara, arătînd spre Antoine. îl voi ruga să se prezinte. Toată lumea se întoarse spre Antoine. Acesta, puţin intimidat la ideea de a lua cuvîntul în public, se ridică în picioare sub privirile binevoitoare şi încurajările mute ale asistenţei.
— Mă cheamă Antoine, eu… am douăzeci şi cinci de ani.
— Bună, Antoine! răspunseră în cor participanţii.
— Antoine, interveni profesoara, poţi să ne spui de ce te afli aici?
— Viaţa mea e un dezastru, explică Antoine stînd tot în picioare, mişcînd nervos din mîini. Dar nu asta e cel mai grav. Adevărata problemă este că sînt conştient…
— Tu ai ales să te sinucizi, murmură profesoara punîndu-şi mîinile pe pupitru, pentru a te cufunda în neantul liniştitor.
— De fapt, sînt atît de puţin dotat pentru a trăi, încît poate că mă voi realiza prin moarte. Am fără îndoială mai multe aptitudini să fiu mort decît viu.
— Sînt convinsă, Antoine, aprobă profesoara, că vei fi un mort foarte mare. Iar eu pentru asta sînt aici: ca să te învăţ, ca să vă învăţ să terminaţi cu viaţa asta care ne dă atît de puţin şi ne ia atît de mult. Teoria mea… teoria mea este că e mai bine să mori cîtă vreme nu ţi-a luat viaţa totul. Trebuie să păstrezi muniţii, energie pentru moarte şi să nu ajungi acolo complet golit, ca bătrînii ăştia acriţi şi nefericiţi. Prea puţin mă interesează dacă sînteţi credincioşi, atei, agnostici sau diabetici, nu e treaba mea. Eu cred unele lucruri şi o să vă vorbesc despre ele, dar nu mă aflu aici ca să vă conving să muriţi sau să vă spun ce pot să fie viaţa şi moartea. Sînt experienţele voastre, motivele voastre, opţiunile voastre. Punctul nostru comun este că viaţa nu ne satisface şi că vrem să terminăm cu ea, atîta tot. Vă voi învăţa cum să vă sinucideţi în mod eficace, ca să nu daţi greş, într-un mod frumos, original, învăţătura mea se referă la modalităţile de a te omorî, nu la motive. Nu sîntem o Biserică sau o sectă, în orice clipă, veţi putea să plîngeţi, să părăsiţi acest curs, să ţipaţi: toate astea aveţi dreptul să le faceţi. Puteţi chiar să vă îndrăgostiţi de vecinul vostru şi să regăsiţi gustul pentru viaţă… De ce nu, asta vă va face să petreceti clipe plăcute, chiar dacă riscăm să ne revedem peste şase luni. Dacă, din nefericire, voi mai fi încă aici. More >
Profesionalism curat!
Feb 2nd
Îmi citeam feed-ul acum o zi, sau două, şi găsesc “Video: Gigi Becali imitat în avion”. Intru pe gsp şi apoi de acolo pe youtube către clip. Mai uimit decât de becali şi toţi ţăranii care îi imită râsul am fost de cel care filmase. Din simpla cauză că e din Roşiori şi are blog. Aşa zisul Sandu Marian, nu-l cunosc prea bine, a fost în avion cu gigi şi a filmat. Era bucuros că televiziunile au preluat clipul lui.
De pe youtube am intrat la el pe blog. I-am făcut Bouce Rate de peste 90%. (Adică am stat puţin, foarte puţin). De ce? Pentru că blogul mi s-a părut prea aiurea, scris de cineva cu prea mult timp liber, ştiu cititorii la ce mă refer.
Un mesaj pentru Marian, poţi să scrii şi tu frumos pe blog? Nu vrei să ai o imagine bună? Atunci mai lucrează la ea!
Şi încă ceva, te consideri blogger?
Later edit:
Ce nu-mi place la tine şi blogul tău:
- tema. Are rost să spun mai multe?
- conţinutul. Zici că susţii campania “Noi scriem româneşte”. Atunci de ce scrii aşa cum scrii? Dar ce zic conţinut, youtube mai bine.
- elemente din sidebar. Total aiurea. Şi aşa că se încarcă pagina în 30 de secunde de la clipuri cu miss piranda, mai trebuie să se încarce şi de la vizite, zile rămase şi restul?
De aia zic că eşti profesionist!
Sunt atâtea meserii ciudate…
Feb 2nd
…şi trebuie încercate.
Mă gândesc la viitor. Sunt un om matur în corpul unui copil pe care nu îl pot controla uneori. Iar când scapă de sub control simt că nu-l pot opri, oricât aş încerca. Ceva din interior vrea să facă lucrul ăla, nu ştiu ce sau cine, ştiu decât că nu e diavolul. Cred în cel de sus şi de asta. Poate că nu merg la biserică, dar omul trebuie să aibă pe Dumnezeu cu el oriunde merge. Aşa cum îl am eu. Revenind, spuneam că gândeam în avans. La ce o să fiu şi ce o să fac în viaţă. Nu ştiu ce e cu mine de la o vreme, dar îmi lipseşte încrederea. Şi mă gândeam ce o să ajung dacă nu o să devin ce-mi doresc. Adică ce o să fac dacă nu voi fi în unul din cele două lucruri care cred că vor fi parte din viaţa mea. Mă gândeam că Academia militară ar fi o soluţie, chiar dacă s-a întâmplat ce s-a întâmplat acum doi ani. Nimic de rău, doar că ai mei voriau să merg la liceul militar şi eu nu. Poate că mergând la academie or să fie şi ei mulţumiţi de mine măcar o dată. Uitându-mă ieri superficial peste testele de admitere am zis că n-am nicio şansă. Şi dacă nu am nicio şansă ce o să fac? O alternativă pentru viaţa mea ar fi ceva legat de calculatoare. Algoritmică, programare, internet. Nu ştiu la ce facultate să mă gândesc pentru că nu conosc niciuna. Nu contează asta, important e dacă nu o ajung acolo, ce se v-a întâmpla?
Mulţi zic că ştiu să mă descurc, şi mai zic că aş face-o mai bine dacă nu aş fi aşa timid. Nu ştiu câtă dreptate să le dau, nici măcar eu nu mă cunosc prea bine. Dacă nu aş prinde şansa de care spuneam mai sus ce aş face?
Totul a plecat de la premiza că în viaţă îţi trebuie bani ca să trăieşti. Şi aş vrea să vă povestesc de la ce a început totul. Îmi plac filmele, mai ales cele bune. Doamna mea dirigintă de la gimnaziu îmi spunea, nu mai ştiu la ce făcea referire, că filmele au două parţi: partea bună şi partea rea. Şi că eu trebuie să îmi dau seama de aceste două părţi ale unui film, să le delimitez şi să iau doar partea bună. Recent am văzut două filme, unul se numea Damage(2010), iar celuilalt nu-i ştiu numele că l-am văzut la televizor. Amândouă aveau ca personaj principal un om care făcuse puşcărie pentru o greşeală pe care acum o regreta şi care în momentul de faţă încerca să strângă bani pentru a-i ajuta pe cei cărora le-a făcut rău. Eu am luat doar partea bună a filmului, pentru că nu am vrut s-o iau şi pe cealaltă. Trebuie să ai suflet. Şi cred că măcar suflet am, iar dacă m-aţi cunoaşte nu aţi spune lucrul ăsta, dar în mine e ceva. Am luat partea bună a filmelor în care omul regretă pentru greşeala făcută şi încearcă acum să facă bine. În cele două filme, niciunul din cei doi actori nu aveau o meserie din care să câştige bani suficienţi, şi amândoi făceau şi altceva înafară de acest lucru. Unul câştiga bani din lupte ilegale iar celălalte din curse ilegale. Trecând peste partea cu flmele, ceea ce vreau să se ştie e că trebuie să lupţi şi fii cel mai bun. Doar aşa o să ajungi cineva. E un sfat, care şi mie îmi dă curaj uneori.
Revenind din nou, viaţă e nasoală. Şi cred că o să mă fac emo. Mă gândeam ce o să fiu eu după ce o să termin liceul. Acum două veri am lucrat la o societate agricolă. Nu e de râs. Am vrut să văd cum e, ai mei nu. Dar chiar am vrut să VĂD cum e şi am luptat pentru şansa asta. E greu, mai ales că nu tebuie să fii moale. De ajuns, a fost doar o încercare, şi nu vreau s-o repet. Vreau mai mult. Poate că acum am puţin mai multă încredere în mine, dar nu sifcientă.
Meserii sunt multe. Tester de jucarii erotice, degustator de mancare sau salvamar pe o plaja de nudisti. Vânător de râme, cap de masă, nursă de psihiatrie sau cambist. Multe, multe. Nu sunt nici optimist, după cum se vede clar. Ar trebui să gândesc că voi fi în trupele speciale, dar nu, eu mă gândesc dacă nu voi fi. Şi pentru mine mai mult decât pentru voi zic că încrederea şi optimismul sunt două atuuri pe care trebuie să le aibă oricine. Şi aici mă opresc.
Nu aici vroiam să ajung, dar mi-am pierdut ideea în timp ce mă gândeam la ea. Oricum, e bine de ştiut că viaţa e lungă.
Nu am recomandat ceva de mult
Feb 1st
Şi ar fi cazul. Să începem cu câteva filme. Două comedii m-au făcut să cad din pat de râs, Senseless(1998) şi Van Wilder(2009). Chiar dacă primul e de acum 12 ani, atât de vechi, eu m-am gândit bine şi mi-am dat seama că adevăratele comedii au fost cândva.
Senseless sau “Tânăr student închiriez organe” este o comedie de dragoste în care un stundent american se luptă din toate puterile pentru a obţine niste bani pentru familia sa. Acesta gaseşte anumite metode de a face bani precum a dona sânge, spermă sau a testa medicamente speciale. Darryl merge la un doctor pentru a testa un medicament pentru suma de 3000 de dolari. Tot in timpul testului, care se desfăşoare in decursul a mai multor zile, Darryl se hotaraşte să se angajeze la o firma a şcolii pentru a mai strage putini bani. În întreaga poveste intră o tânără femeie care îl atrage pe Darryl, iar acesta se îmdragosteşte la prima vedere.
Când vine momentul testului pentru postul şcolii, Darryl ia o supradoză din medicament, iar acesta are efecte secundare.
De Van Wilder am auzit la şcoală, de la Dan.
Van Wilder – Freshman Year este al treilea film din seria Van Wilder. Fiind student în primul an la Coolidge, Van Wilder e pregătit de dezmăţ şi de petreceri. Chiar dacă este o tradiţe a familiei să termine această facultate, van Wilder este mai încântat de fetele pe care le întâlneşte acolo şi de posibilitatea de a se distra. Din păcate pentru el, toate fetele din facultate par să fi depus un jurământ de castitate, iar decanul conduce facultatea cu o listă de reguli foarte stricte care nu permit petrecerile, relaţiile amoroase sau consumul de alcool şi de narcotice. Van se îndrăgosteşte de o frumuseţe a campusului, Kaitlin, şi încearcă să o cucerească. Pe lângă aceasta, Van îşi propune să elibereze şcoala de regulile stricte care nu permit nimănui să se distreze în nici un fel.
Trecând peste faptul că filmele de comedie mi se par a fi destinate pentru inculţi, şi ştiu că voi nu sunteţi, vi le recomand să le vedeţi cu un prieten, doi, trei.
Al treilea film pe care vi l-aş recomanda e de fapt un serial TV. E vorba de Chuck. Tocmai am terminat de văzut sezonul doi şi poate am rămas prea impresionat, şi poate că e primul serial la care mă uit, dar are nota 10 din partea mea. La început credeam că episoadele nu au continuitate şi că se întâmplă mereu acelaşi lucru, dar după ce am văzut complet sezonul unu şi doi pot spune că l-aş mai vede de 4 ori. Şi apropo, am văzut că e şi pe ProTV de luni până joi de la ora 12 noaptea.
Creatorul “The O.C.” Josh Schwartz si regizorul McG ne aduc Chuck, o noua serie plina de umor ce, ne zugraveste viata unor spioni in jurul varstei de 20 de ani. Chuck Bartowski este un tocilar cu o viata sociala ce lasa de dorit si care in prezent lucreaza ca expert in calculatoare impreuna cu prietenul sau Morgan Grimes. In noaptea petrecerii date de ziua lui, Chuck primeste un misterios e-mail de la fostul sau coleg de facultate din Stanford, Bryce Larkin, care in prezent e un agent C.I.A.. Atunci cand il deschide un intreg server de informatii – pana atunci secrete- este descarcat in creierul sau printr-o serie lunga de imagini.
Atat NSA cat si CIA vor ca aceste informatii sa le fie inapoiate si astfel trimit pe urmele lui Chuck doi agenti John Casey si Sarah Walker. Cum discul furat de Bryce, cu informatiile, a fost distrus si cum Chuck are diferite flash-uri cu informatiile primite, el se vede nevoit sa ajute Guvernul folosind cunostintele obtinute fara sa vrea. Decizia lui de a tine noua ocupatie, secret fata de familie si prieteni, ii forteaza pe agentii Casey si Walker sa lucrezesub acoperire.
Astea fiind spuse, nu-mi rămâne decât vă spun vizionare plăcută!
Scrisoare către Bill Gates
Jan 31st
Subject: Problems with my new computer
Dear Mr. Bill Gates,
We have bought a computer for our home and we have found some problems, which I want to bring to your notice:
1. There is a button ’start’ but there is no ’stop’ button. We request you to check this.
2. One doubt is whether any “re-scooter” is available in system? I find only “re-cycle”, but I own a scooter at my home.
3. There is ‘Find’ button but it is not working properly. My wife lost the door key and we tried a lot trace the key with this ‘find’ button, but was unable to trace. Please rectify this problem.
4. My child learnt ‘Microsoft word’ now he wants to learn ‘Microsoft sentence’, so when you will provide that?
5. I bought computer, CPU, mouse and keyboard, but there is only one icon which shows ‘My Computer’: when you will provide the remaining items?
6. It is surprising that windows says ‘MY Pictures’ but there is not even a single photo of mine. So when will you keep my photo in that.
7. There is ‘MICROSOFT OFFICE’ what about ‘MICROSOFT HOME’ since I use the PC at home only.
8. You provided ‘My recent Documents’. When you will provide ‘My Past Documents’?
9. You provide ‘My Network Places’. For God sake please Do not provide ‘My Secret Places’. I do not want to let my wife know where I go after my office hours.Regards,
BantaLast one to Mr. Bill Gates:
Sir, how is it that your name is Gates but you are selling WINDOWS?
Sursa :)
