Posts tagged Blogging
Cum te caracterizează culorile blogului
Feb 11th
- NEGRU înseamnă seriozitate, întuneric, mister şi secret.
- ALBASTRU înseamnă încredere, succes, seriozitate, calm, putere şi profesionalism. (corect!)
- MARO înseamnă natură, primitivitate şi simplitate.
- VERDE înseamnă bani, natură, animale, sănătate, vindecare, viaţă şi armonie.
- GRI înseamnă neutralitate şi indiferenţă.
- PORTOCALIU înseamnă confort, creativitate, celebrare, distracţie, tinereţe şi accesibilitate.
- ROZ înseamnă moliciune, dulceaţă, inocenţă, tinereţe şi sensibilitate.
- VIOLET înseamnă justiţie, ambiguitate, incertitudine, lux, fantezie şi vise.
- ROŞU înseamnă dragoste, pasiune, pericol, avertizare, excitare, produse alimentare, impuls, actiune şi aventura.
- ALB înseamnă inocenţă, puritate, curăţenie şi simplitate.
- GALBEN înseamnă curiozitate, veselie şi distracţii.
de aici.
Diferenţa dintre un blog şi un ziar
Jan 29th
Din proprie experienţă vă spun că ştiu foarte bine cum e să împarţi ziare la lume şi ştiu foarte bine cum e să fii poştaş (dar asta e altă poveste). Apropo, n-aţi vrea să aflaţi cum e să fii poştaş iarna! Cine mă cunoaşte ştie două lucruri depsre mine. Sau unul. Primul ar fi că mama e poştăriţă şi al doilea e că o ajut cu împărţitul ziarelor. Cel puţin de trei ori pe sătămână împart ziare, iar vara se întâmplă să fac lucrul ăsta şi zilnic.
Aşa, aţi aflat destule, acum să trecem la subiect. Când mergeam pe bicicletă, mai bine spus pe lângă că era la deal, mă gândeam. Nu ştiu vreun om care să stea fără să gândească. Şi mă gândeam la calculatorul care mă aşteaptă acasă. Mă gândeam la bloguri şi la ziare, lucruri din viaţa mea. Şi mi-am dat seama de ceva.
Şi blogul şi ziarul poţi să-l citeşti online, dar poţi să te abonezi şi să primeşti articolele acasă. Spre ruşinea mea, nu ştiu cât costă abonamentul la un ziar, oricum nu cred că depăşeşte 30 de lei. E, COSTĂ, asta e treaba. La bloguri nu costă nimic. Apeşi pe iconiţa cu feed, te abonezi folosind google reader şi citeşti articolele “acasă”.
Asta e diferenţa, LA NOI ABONAREA E GRATIS!!
Un post pe zi
Jan 25th
Anul trecut Bobby Voicu a scris, împreună cu mai mulţi bloggeri, un articol pe zi timp de o lună. Era un test de anduranţă, am putea spune. În momentul respectiv treceam printr-o pasă prea proastă ca să mă pot băga şi eu.
Anul ăsta, Tibi, coleg de clasă, şi-a făcut blog. Cum logic ne cunoaştem am zis hai să încercăm noi doi, eu îmi mai revin, iar tu bagi conţinut. Cine pierde, adică cine nu scrie într-o zi, dă o cafea!
Acum puţin timp am scris ce vreau să fac în 2010, printre care se găsea un punct unde spuneam că vreau să îndeplinesc challange-uri blogosferice. “Un post pe zi” e unul dintre ele. Şi nu am de gând să mă dau bătut!
În acest timp o să-mi demonstrez ambiţia pe care o am. Poate nu ştiaţi, dar când vreau cu adevărat să fac un lucru nu mă dau înlături până nu îl termin!
Astea fiind spuse, acesta e articolul meu de azi, scurt şi plictisitor. E criză doar!
Bloggingul e viaţa mea
Jan 19th
Sună ciudat, dar e cât se poate de adevărat. Blogurile sunt parte din viaţa mea, la fel ca şi şcoala sau fotbalul. Zilnic merg la şcoală, învăţ fac performanţă. Joc fotbal, cunosc, învăţ, fac performanţă. Zilnic scriu şi întreţin blogul, citesc, caut, învăţ, fac performanţă.
Acum câteva zile mi-am dat seama că bloggingul e o parte din mine. De ce? Pentru că zilnic fac acest lucru. Vin de la şcoală, pornesc “avionul”, apoi internetul, apoi încep: citesc trei căsuţe de mail, văd dacă am primit comentarii sau urmăritori pe twitter, intru şi aprob comentariile; citesc complet readerul: bloguri, new media, blogging (tutoriale şi alte chestii de la străini), ştiri, alte site-uri şi gsp; verific dacă a mai apărut vreun articol bun pe ftw.ro, dacă da, intru, citesc, apoi trec mai departe; intru pe forumul bloggerilor să văd dacă s-a mai postat ceva, în caz că am ceva de spus o fac, altminteri nu; verific forumul seopedia, adsense-ul, banipepost.com şi twitter. În caz că nu e deja peste ora 9, mai reiau o dată ciclul şi gata.
Asta fac zi de zi, şi o fac pentru că-mi place, mă pasionează chestia asta. Şi ca să nu fie nimeni confuz, de scris pe blog scriu doar când am ceva cu adevărat de zis şi când merită să se afle ceva. În caz că-mi vine vreo idee, opresc puţin ciclul de care am vorbit şi înep şi scriu.
Bloggeri fără benzină
Jan 17th
Ca să mergi cu maşina ai nevoie să îi faci plinul cu benzină. Şi cum benzina nu ţine la infinit, trebuie să mai alimentezi din nou. Şi tot aşa.
Maşina e blogul, iar benzina articolele de pe el, ideile puse acolo. Câteodată se termină benzina, am spus. Deci se termină ideile şi nu mai scrii iar cititorii se întreabă “de ce?”.
Zic câteodată pentru că poţi evita să nu rămâi cu rezervorul gol alimentând din timp.
Când începi un blog ai tot felul de idei pe care le scrii acolo, bagi 2-3 articole pe zi, te simţi blogger în adevăratul sens al cuvântului, dar vine vremea când “se termină benzina”. Şi o spun din proprie experienţă.
Nici eu nu mai scriu aşa de mult ca la început, dar asta e altă poveste. Problema e următoarea:
Urmăresc de mai mult timp nişte blogăraşi şi am constatat că bloggingul e greu. E o provocare, după cum spune grim. Toţi încep tare, în forţă, dar încetinesc uşor-uşor. Rămân fără idei. Am spus, nu am întâlnit fenomenul doar la unul, ci la mai mulţi bloggeri. Nu vreau să dau nume, dar să fie învăţătură de minte pentru toată lumea, chiar şi pentru mine.
Fenomenul blogging e mai greu decât pare, iar dacă nu ai gânduri măreţe de viitor şi nici motivaţie, atunci nu e de tine.
Totuşi, dacă îţi place socializarea poţi încerca Twitter.
