Mesaj către rolele mele
Credit: www.infotravelromania.ro
V-am primit vara trecută. Am fost încâtat de voi şi cred că şi voi de mine. Am învâţat să vă călăresc foarte repede într-u cât cu câteva luni în urmă învăţasem pe schiuri şi nu e mare diferenţa dintre voi.
Când v-am încălţat prima oară şi am văzut că mă menţin stabil, am zis că sunt zeu.
Desigur, nu am apucat să gândesc întreaga propoziţie că am şi căzut, era de aşteptat. După nu foarte multe săptămâni de “antrenamente” le-am testat la un cross. Să nu credeţi că era vreun concurs. Am plecat “de nebun” pe şosea, mergând pe principiul: “Cât mă ţineţi, fetelor, şi cât mă ţin pe mine dragele picioare, atât mergem azi!“. Am mers aproximativ 10 kilometri, dacă nu chiar peste. Altă dată, neavând unde să mai progresez şi din lipsă de rampe şi tot tacâmul, am luat frumos o bucată de cărămidă (folosită pe post de cretă) şi am făcut un traseu de-alungul şoselei principale, cu obstacole şi toate cele. Nu a durat foarte mult că a venit “Miliţia(!)”. Bine că a fost doar advertisment. Acum să nu credeţi că doar o dată am avut conflicte cu Poliţia; au mai fost, destul de multe. Dacă nu de fiecare dată când ieşeam, măcar o dată la doua întâlniri între noi, băieţii cu role, şi tot ne găseam de hac cu domnii gabori. Altă dată făceam sărituri peste tot felul de lucruri, de la grămezi de nisip, până la oameni.
Altă dată am făcut mult mai multe. Altă dată nu am făcut nimic. De curând mi-am rupt mâna din cauza unui prost cu maşina care nu s-a sigurat când a intrat în intersecţie.
Aţi fost rolele mele şi la bine şi la rău, şi la nevoie şi la necaz. Dar, fetiţele mele, cu mâna pe inimă şi întristare în suflet vă spun, iarna asta nu ne mai vedem!
Ţi-a plăcut? Ajută blogul să crească, votând articolul pe Blogoree!