Posts tagged sport

Salariul lui Cristiano Ronaldo la Real Madrid

Dacă Cristiano Ronaldo ia 12 milioane de euro pe an înseamnă că ia 1 milion de euro pe lună. Asta înseamnă că ia 33 de mii de euro pe zi. Mai înseamnă că ia 1300 de euro pe oră. Deci aproximativ 21 euro pe minut, echivalent a 80 de lei româneşti.

Cel mai tare blat din istoria fotbalului

S-a întâmplat în Brazilia unde o echipă avea nevoie de 9 goluri ca să promoveze. Bani băgaţi bine în gura adversarilor, grătar după meci, băutură, femei, alea-alea. Normal că contracandidaţii au depus memoriu la federaţie, că doar nu stăteau cu mâinile în sân văzându-i pe ăia cum cădeau ca nişte broaşte bete.

De data asta primiţi doar link că nu ştiu cum să pun playerul sport.ro aici.

Eu şi fotbalul.

Uneori mă mir chiar şi eu cum de nu pot face unele lucruri exact aşa cum trebuie. De ce? Nu ştiu, tot ce ştiu e că aş putea, cum am putut atunci ar fi trebuit să pot şi acum. Dar nu, ceva nu merge.

E vorba de fotbal. Faci azi un meci bun şi mâine alergi pe lângă minge ca cocoşul pe lângă găină. Nu ştiu de ce nu pot juca constant, mereu în aceeaşi formă. Prind azi un meci bun, iar săptămâna viitoare obosesc prea repede şi nu mai pot să mai alerg sau nu am inspiraţia necesară.

Să fie ceva normal sau fotbalul e prea mult pentru mine?

Să luptăm alături de ei

Cu timpul ăsta prea scurt şi programul foarte încărcat am şi uitat de România – Serbia Austria. (Mulţumesc Marius şi Andrei că m-aţi anunţat). Înainte ceva timp aveam memento pe telefon la foarte multe meciuri şi urmăream Barcelona, Man. Utd, Liverpool sau Inter etapă de etapă. Acum nu prea mai pot, dar mi’te când o-ncepe şi şcoala. Las’ că rezolvăm noi cumva…

Aşadar, la 20.45 le ţinem pumnii tricolorilor.Baftă mare, băieţi!

Eu ţin cu România, tu?

Dinamo – o iubire pân-la moarte… şi dincolo de ea.

Vreau să-ncep întâi prin a spune că mă simt foarte bine după acest meci uluitor. A fost fantastic. Am refuzat să-l văd la bar, cu băieţii, aşa cum făceam altădată şi am rămas acasă, eu şi un mic televizor. Turul nu am reuşit să-l văd, iar după ce am auzit ce s-a întâmplat mă simţeam indiferent şi poate puţin şi supărat. Dar apoi lucrurile au început să-şi revină la normal: sancţiunea dată de UEFA nu a fost foarte drastică şi victoria împotriva CFR-ului cu 1-0 într-un moment în care nu se aştepta nimeni m-a făcut să simt din nou de ce am ales-o pe Dinamo.

Meciul de azi a fost foarte, foarte tensionant şi asta ştiţi şi voi în cazul în care l-aţi văzut. Lăsând la o parte grămada de penalty-uri la care aproape mi-a stat inima-n loc, am crezut că mor şi în timpul celor 90 de minute. Prium gol, care a venit repede, în minutul 3, m-a făcut să cred că Dinamo poate şi că turul a fost doar un mic obstacol de care s-a împiedicat datorită neatenţiei.

La golul doi nici nu mă aşteptam. Niculae a făcut din nimic o mare bucurie pentru suporteri. Din acel unghi nu prea erau multe şanse să marchezi, dar el a făcut-o. La al treilea gol am rămas mască. Mingea se tot învârtea în loc la marginea careului de 6 metri şi nimeni nu o împingea în plasă. 3 secunde au fost de ajuns să mă facă să transpir cât după multe alte ore de muncă. Dar piciorul lui Niculae de acolo m-a liniştit. Am văzut plasa zguduită şi am ştiut că Dinamo va merge mai departe.

La penalty-uri am simţit cea mai mare teamă. Matache a făcut un meci bun, chiar foarte bun, însă la penalty-uri trebuie să tragi foarte prost ca să ratezi. A ghicit toate colţurile, la aproape toate şuturile, dar nu sărea suficient de mult ca să le prindă. Când a ratat Zicu mi s-au înmuiat picioarele. Dar apoi m-am liniştit când a ratat şi Gecov, un tânăr nu prea experimentat, şi am sărit în sus de bucurie şi am ţipat până am răguşit când Liska a ratat pentru Slovan.

În final, Dinamo merge mai departe şi povestea va fi mâine în toată lumea. De necrezut. Mingea e rotundă şi niciodată nu ştii în ce poartă poate să intre. Din cauza asta fotabul e aşa de iubit.

Hai Dinamo!